Țara plângerii
ianuarie 4, 2018
Afiseaza toate

Nu mi-am aruncat gunoiul

Hello love

 Uh, cât timp a trecut de când nu am mai scris. Azi am un vibe de scris, azi vreau să fiu vulnerabil în față ta (ce tot atâta putere?), să îți mai spun despre mine, să îmi mai spui despre tine. Pentru că prin mine tu poți vedea ceva, iar prin tine eu pot simți ceva. Ah, ce dor mi-a fost să scriu.

 Îți mulțumesc că ne revedem prin prisma literelor pe care le așez eu. Simt că scrisul rămâne pentru mine cea mai bună formă de exprimare. Simt că introducerea asta a fost mai mult o eliberare a mea decât o introducere în articol, mi-am cerut scuze că nu am mai scris de mult timp. Gata, m-am iertat. Să ne întoarcem la gunoaiele noastre. Ai să vezi de ce spun ale noastre, pentru că ne privește pe toți.

 În weekend-ul ce a trecut, ne-am adunat câțiva prieteni la mine. Centrul acțiunii? “Hai că nu am făcut de mult un grătar impreuna”.  Fiecare se ocupa de atribuțiile sale după cum urmează: unul pregătea grătarul, altul carnea și restul se uitau. Ce? Crezi că urma să zic că suntem toți organizați și suntem fără cusur, ascultăm Bach când punem cărbunii și ținem prelegeri la grătar? La naiba, nu! Suntem o pădure cu uscăciuni în care plantăm flori. Dar suntem tare simpatici în pădurea noastră. Așa, să revenim la Bach, și el a avut gunoaie, sunt sigur, l-am întrebat în vis.

 Să îți spun ce s-a întâmplat după această seară, ce conștientizare am avut. A doua a zi când m-am trezit am simțit un miros ciudat în cameră. Fiind un obsesiv compulsiv (unul drăguț, bine?) am început să curăț, să aranjez, să spăl, să aerisisec. Am spus: “gata, pot sta linistit”. Dar nu, mirosul a spus: “prietene, not on my watch”, așa că a persistat. Obsesivul compulsivul din mine, din nou: curățat, spălat, aerisit. Bonus am pus și uleiuri esențiale,  ce mai, o plăcere, cu alte cuvinte i-am transmis: “te-am eliminat pe tine și încă trei generații, ai dispărut din viața mea.”

 Dar nu, mirosul îmi spunea: “not on my watch”. 

 După două zile în care am crezut că a murit o dihanie pe undeva naibii și trebuie să o caut, mă trezesc cu răspunsul la problema mea (cred că mi-a spus Bach în vis) și mă uit direct unde trebuie. Efectiv m-am trezit dimineața și prima privire am aruncat-o la micul meu coș de gunoi. Aici erai mă? De aici îmi suflai în ceafă? Vino să discutăm, ai fost obraznic.

 La naiba am zis, nu e vorba doar despre gunoiul fizic aici. Ăsta a fost semnul. A fost precum un indicator rutier, vezi că urmează ceva. 

 Cum ar fi să avem indicatoare în viață? Am vorbi despre prevenție în cazul asta, dar de multe ori și cu indicatoare, tot derapăm, tot rămânem în pană. Să îți spun de ce.

 Să presupunem că viață este un drum plin de indicatoare. E prevenție, îți spune ce urmează, pe unde să mergi, e ușor, nu? Nu ar trebui să întâmpinăm probleme. Cu toate astea, avem drumul, avem indicatoare dar ne împotmolim pentru că nu avem grijă de mașină. Mașina suntem noi. Nu îi schimbăm uleiul când trebuie, nu îi curățăm interiorul, nu îi schimbăm anvelopele, nu îi suntem recunoscători că ne plimbă. De asta cedăm uneori în drumul nostru, deși viața ne arată pe unde să mergem, noi strângem gunoi în noi, nu ne îngrijim sinele interior iar uneori devine atât de toxic încât ne doboară.

 Ne schimbăm îmbrăcămintea, încălțămintea, părul, mergem lustruiți prin mulțime, dar nu strălucim prin mulțime. Nu strălucim exact acolo unde avem nevoie. 

Ținem gânduri, supărări, depresii în noi și le lăsăm acolo mult timp, căutăm răspunsuri în prieteni, în tehnologie, într-o carte, oriunde altundeva dar nu în noi. 

 Ne agățăm de orice resursă exterioară să ne dea răspunsul la ce căutăm noi, când de fapt ce căutăm este lângă noi, acolo în coșul ăla cu gunoi. Dacă îl mai lași mult, ai să mori, copilul din tine o să moară, ai să rămâi un adult mare și necopt.  O să îți lipsească adrenalina vieții, adrenalina pe care ți-o dă copilul interior. Copiilor nu le păsa de gunoi, ei strâng amintiri nu gunoi. Noi suntem adulți, am uitat să fim copii și strângem gunoi.

 Eu am uitat. Am uitat că am gunoi. L-am găsit, l-am aruncat. Azi îți scriu.

 Uneori uităm că avem gunoi.

 Tu, când ți-ai dus ultima oară gunoiul? 

 

Astept comentariul tau

Florin Murariu
Florin Murariu
In momentul in care oamenii vor invata cum sa comunice eficient, vor avea posibilitatea sa reduca considerabil stresul din viata lor si sa dezvolte relatii sanatoase, personale sau business. Lucrez impreuna cu oamenii ajutandu-i sa-si construiasca relatii puternice prin dezvoltarea abilitatilor de comunicare persuasiva si asertiva.

Descarca Gratuit e-book “7 reguli de bune maniere omise in societate”

Dupa abonare te rog sa-ti verifici email-ul pentru confirmarea adresei si pentru a descarca Bonusul Gratuit.

Nu-ti face griji, si eu urasc spam-ul!