Că tot vorbim despre lucruri sfinte am să îți spun experiența mea dintr-un asemenea loc de acum câteva zile. În ultimii ani mi-am propus să experimentez mai multe lucruri, realizasem că eram destul de conservator chiar și pentru concepțiile mele deschise. De ceva timp am primit gândul și intenția că aș vrea să petrec în perioada ce urmează un pic de timp în locuri în care credeam eu că m-aș putea încărca pentru partea mea spirituală. Urma să fac o mică călătorie pe la niște mânăstiri din România, dar până atunci s-a zărit la orizont un hram la o mânăstire la 30 de km de orașul meu, un pic mai încolo de o aruncătură de băț. Mai mult decât atât, sincronizare perfectă din partea unui prieten care chiar voia să meargă, așa că totul a decurs bine, mai mult la invitația lui, am pornit la drum.

 Ajungem, nici prea multe mașini, nici prea puține, nici prea mulți oameni, nici prea puțini pentru proiecțiile mentale pe care mi le făcusem. Era prima oară când participam la un hram, am intrat în curtea interioară și am găsit un loc în care să asistăm la slujbă. Prietenul meu, s-a acomodat repede și a intrat imediat în atmosfera de slujbă, fiind o persoană care frecventează des biserica. 

 Eu m-am conectat mai greu cu “cele sfinte” sau hai să nu mint, nu m-am conectat deloc, și să îți spun de ce nu am reușit asta cu toate că asta era intenția cu care plecasem de acasă.

 Începusem să am o neliniște interioară, o agitație, un conflict interior, am realizat repede ce se întâmplă, mai trecusem prin asta, simțeam energiile oamenilor. Da, sunt multe momente, când sunt înconjurat de o mulțime de oameni, când simt energiile și intențiile lor. 

 Ce vedeam în jur?

 Oameni plângând în interior, oameni triști, oameni cu probleme, oameni care au venit să își verse amarul la biserică, mulți conaționali colorați nativ care erau lipsiți de educație care veniseră doar să mănânce după slujbă și să facă zarvă, asta, doar asta vedeam și simțeam într-un loc în care se presupunea a mă încărca spiritual. 

 Am ieșit din locul unde se ținea slujba, o curte interioară, și am plecat pe o bancă să mă uit la rățuște, lebede, iepurași și porumbei, într-o parte a domeniului ce aparține de mânăstire. Un loc liniștit, cu un mic lac, în care am reușit să mă conectez cu mine, cu liniștea din jur și să mă bucur de momentele petrecute acolo.

 După ceva timp petrecut cu mine, mă apropii din nou de curtea interioară pentru a asista la sfârșitul slujbei, jandarmii se pun pe poziție, se face un mic cordon de oameni ai legii care escortează preoții spre chilie, sau unde se retrăgeau ei și începe circul. Stau și privesc oameni în vârstă care efectiv se îmbrâncesc, fug, țipă, doar pentru a fi atinși sau a pupa mâna preotului. 

 Râd în sinea mea, asta nu e spiritualitatea mea. În locurile astea, dacă vii, vii cu inima deschisă, vii cu bucurie că primești răspunsuri. Vrei să fii atins de bine dar tu proiectezi doar necazuri în jurul tău? Pe lângă toate cele multe educații care ne lipsesc, ne lipsește și educația de a ne ruga. Da, nu știm să ne rugăm.

  Voi reveni și îmi voi continua spiritualitatea în acele locuri vechi plini de răspunsuri, dar când nu va fi vreun hram sau sărbătoare, în care interesul e să bârfești baba din sat, sau să stai la masă după.

 Voi reveni când locurile vor fi goale, în timpul săptămânii, când zidurile mărețe îmi vor povesti de viață și de ceruri. 

 Asta e spiritualitatea mea.

 

Astept comentariul tau

Florin Murariu
Florin Murariu
In momentul in care oamenii vor invata cum sa comunice eficient, vor avea posibilitatea sa reduca considerabil stresul din viata lor si sa dezvolte relatii sanatoase, personale sau business. Lucrez impreuna cu oamenii ajutandu-i sa-si construiasca relatii puternice prin dezvoltarea abilitatilor de comunicare persuasiva si asertiva.

Descarca Gratuit e-book “7 reguli de bune maniere omise in societate”

Dupa abonare te rog sa-ti verifici email-ul pentru confirmarea adresei si pentru a descarca Bonusul Gratuit.

Nu-ti face griji, si eu urasc spam-ul!