Un episod pe cat de frumos pe atat de intelept s-a intamplat astazi. De cateva luni mi-am luat o pisica la birou, am crescut cu pisici la bunici, le indragesc si cand mi-am relocat biroul am zis ca e si timpul pentru o vietate sa infrumuseteze locul si ziua.

Jucarii agatate de birou si scaune, scaun cu urme de gherute, tot felul de improvizatii pentru bunastarea pisicii mele. Dormit pe laptop, dat jos ghivece cu flori, la toate eram numai un zambet. Pana cand intr-o zi miauna prea mult. La fel ca in viata reala cand unii oameni tind spre iubire si cauta sa sparga singuratatea, la fel si Sophie a mea aflu cu stupoare ca isi cauta un pretended. Medicul veterinar mi-a confirmat asa ca stau linistit.

Zeci de sfaturi cu “sterilizeaz-o” nu m-au convins asa ca am ales macar pentru prima oara in viata ei sa ii ofer sansa sa fie mamica. La fel cum toti prietenii iti spun intr-o situatie de genul “mai bine singur” dar noi tot cautam, asa si Sophie a mea a inceput sa caute. Putin timp trece si prin curtea casei tot felul de motanoi isi fac aparitia miorlaind, ba pe casa, pe sub scari, ba pe la ferestre, care mai de care blanos patruped canta serenade.

Tabloul pisicesc se intrerupe brusc pentru ca intru eu in peisaj. Florin stapanul, cu putere de decizie s-a gandit asa: daca tot e sa faca pui, macar sa ii faca cum vreau eu, asa ca am ales pentru pisica mea sa faca pisoi colorati. Motanul cu alb si negru ce tot se plimba pe aici e prea murdar, parca lucreaza in mina asa ca nu prea imi place. Motanoiul cu fata de prostoi de pe acoperis, alb roscat, imi place, are o fata turtita de pisic prostut si timid, nu l-as alege pe criteriul asta dar cred eu ca ar iesi pisoi frumosi cu Sophie a mea cu blanita de tigrulet. Bine, asta ramane, Sohpie draga scena e a ta.

Dar stai, intervine in scena un nou pisoi galant, ingrijit cu zgarda la gat semn ca e de pe la vecini, curat, ii canta serenade ba la usa ba la geam. Sophie a mea e cam indragostita, face tumbe prin casa, miorlaie intr-una, fac plimbari galante prin copaci.  se miorlaie reciproc, semn ca se plac. Imi place de ei dar parca totusi ceva scartaie in mintea mea. Analizez o amintire de biologie din clasele gimnaziale, arunc o privire mentala peste cromozomii X si Y si raspicat exclam: “Vreau alt motan pentru ea. Daca ea se imperecheaza cu asta nu o sa avem pui colorati, o sa iasa fix ca ei, tigrati. Eu vreau pui colorati. “

Mama, calma, de langa mine imi spune atat: “Dar daca ei se iubesc?” Pauza. Atat.Exact “Daca ei se iubesc?” Pauza de dezmeticire, acum singurul cu fata de prostoi nu era doar motanul roscat de pe casa, eram si eu o data cu el. M-am trezit, exact, ei se iubesc. Din toti motanii curati, murdari, colorati, albi, aritocrati, saraci, pisica mea l-a ales pe asta. M-am trezit.

Ce am realizat? La fel procedam si in viata. Desi un cuplu se iubeste intens noi carcotim “are masina?, are casa?, ce pozitie are in companie?, nu e frumos!.”

Dar nu conteaza pentru nimeni, pentru ca ei s-au ales. Ei se iubesc!

Nu inveti lectii doar de la oameni.

Dragoste pisiceasca va doresc 🙂

Semnat: Florin si Sophie

Astept comentariul tau

Florin Murariu
Florin Murariu
In momentul in care oamenii vor invata cum sa comunice eficient, vor avea posibilitatea sa reduca considerabil stresul din viata lor si sa dezvolte relatii sanatoase, personale sau business. Lucrez impreuna cu oamenii ajutandu-i sa-si construiasca relatii puternice prin dezvoltarea abilitatilor de comunicare persuasiva si asertiva.

Descarca Gratuit e-book “7 reguli de bune maniere omise in societate”

Dupa abonare te rog sa-ti verifici email-ul pentru confirmarea adresei si pentru a descarca Bonusul Gratuit.

Nu-ti face griji, si eu urasc spam-ul!