Aboneaza-te la newsletter

Fii Informat

august 7, 2018

Nu mi-am aruncat gunoiul

Hello love  Uh, cât timp a trecut de când nu am mai scris. Azi am un vibe de scris, azi vreau să fiu vulnerabil în față ta (ce tot atâta putere?), să îți mai spun despre mine, să îmi mai spui despre tine. Pentru că prin mine tu poți vedea ceva, iar prin tine eu pot simți ceva. Ah, ce dor mi-a fost să scriu.  Îți mulțumesc că ne revedem prin prisma literelor pe care le așez eu. Simt că scrisul rămâne pentru mine cea mai bună formă de exprimare. Simt că introducerea asta a fost mai mult o eliberare a mea decât o introducere în articol, mi-am cerut scuze că nu am mai scris de mult timp. Gata, m-am iertat. Să ne întoarcem la gunoaiele noastre. Ai să vezi de ce spun ale noastre, pentru că ne privește pe toți.  În weekend-ul ce a trecut, ne-am adunat câțiva prieteni la mine. Centrul acțiunii? “Hai că nu am făcut de mult un grătar impreuna”.  Fiecare se ocupa de atribuțiile sale după cum urmează: unul pregătea grătarul, altul carnea și restul se uitau. Ce? Crezi că urma să zic că suntem toți organizați și suntem fără cusur, ascultăm Bach când punem cărbunii și ținem prelegeri la grătar? La naiba, nu! Suntem o pădure cu uscăciuni în care plantăm flori. Dar suntem tare simpatici în pădurea noastră. Așa, să revenim la Bach, și el a avut gunoaie, sunt sigur, l-am întrebat în vis.  Să îți spun ce s-a întâmplat după această seară, ce conștientizare am avut. A doua a zi când m-am […]
ianuarie 4, 2018

Țara plângerii

În ultima perioadă mi-am manifestat viața în spatele cortinei. Motivele pentru care am făcut asta le voi spune în articolul viitor. În tot acest timp, printre picături, un subiect important al vieții cotidiene a fost faptul că niște ființe umane (și ele, la urma urmei) conduc o țara ca niște birjari fără hățuri.   Iubesc românii și țara asta, dar nu ai cum să nu observi că românii se nasc (și sunt educați în sensul ăsta) cu politica, sexul și istoria în sânge. Pe alocuri, aduse de briza lipsei de educație, se revarsă critica și bârfa, un sport național al unei minorități (sau nu?) denumită “sa moară și capra vecinului”. De fapt acestea sunt ingredientele oricărei întâlniri între prieteni. Politica a ocupat buzele multor români în această perioadă. Valuri de sinonime necunoscute, asociate politicienilor, s-au perindat prin case, pe la ferestre, în bâlciul stradal și în media.  Am descoperit câteva specii noi de animale care trăiesc în parlament, am aflat că toți cunosc legile foarte bine și că nimic nu e bun în țara asta.   Sunt direct afectat de foarte multe legi schimbate peste noapte dar nu mai plâng. Mă doare că lipsesc păduri și nimeni nu știe unde ar fi, mă doare că sunt condiții mizere în spitale, mă doare că zâmbetul lipsește în multe instituții publice, mă doare că legile sunt trase cu arcul. Mă dor multe, dar nu plâng. Dacă aș plânge, dacă m-aș plânge aș pierde timp prețios din a oferi în continuare contribuția mea oamenilor care au nevoie. Dacă m-aș plânge aș pierde timp din evoluția […]
noiembrie 4, 2017

Excesul. Un rau necesar

Voiam sa fiu perfect. Cand eram mic ma uitam la filmele americane si vedeam mafiotii care isi jucau rolul perfect. Credeam ca asa trebuie sa fiu pentru a fi respectat. Imi imaginam viata mea, inca de cand ma urcam pe cada sa ajung sa ma spal pe dinti, ca voi fi inconjurat de lux, masini scumpe si femei frumoase cu perle la gat. Era pentru mine imaginea perfecta. Am crescut si am realizat ca mafiotii, “di tuti di tuti capi” sunt departe de moralitate si am inceput sa vad filme cu filantropi, oameni plini de cultura, care beau whisky si fumeaza trabucuri. Stiu toata geografia si istoria lumii si au un aer de atotcunoscator. Mi se parea un apogeu. Asa vreau sa fiu si eu. M-am apucat mai tarziu sa citesc geografie, istorie, ceea ce credeam ca am nevoie pentru a-i copia pe ei.Nu ma regaseam si lecturile deveneau din ce in ce mai plictisitoare pentru mine, pentru ca nu stiam atunci ca poti inspira prin lucruri simple care te definesc. Voiam sa fiu ca ei, destepti, dar nu cu ce abilitati am eu, eu eram un nimeni. Voiam sa fiu fara greseala, fara cusur, sa ma placa toti si credeam ca pentru asta nu trebuie sa fac nimic gresit.Fara vicii, fara greseala, fara pete. Timpul a trecut si m-am apucat de studiat si de descusut oamenii care ma inspira. Surpriza! Toti au vicii si vulnerabilitati. Cum, nu stii geografie sau istorie dar ma inspiri prin experienta ta? Uau! Cum? Esti om care ma inspira dar fumezi sau bei o […]
octombrie 30, 2017

Hai să fim magnifici

Mă uit la ceas. Arată 3:13 minute, 30 octombrie 2017. E liniște. Pace. Sunt eu și cu gândurile mele. Visez cu ochii deschiși, îmi place starea astea. Ai experimentat-o vreodată? Stai cu tine, scrii, visezi, creezi.  E starea aia de împlinire, de zâmbete și am să parafrezez un citat din Deepak Chopra, care chiar azi mi-a ieșit în cale. Acum, la 3:17, că mi-a luat 4 minute să ajung aici, simt acel moment când sunt împăcat cu incertitudinea. Mă simt minunat deși vulnerabil, mă simt scufundat în interiorul meu, deși expus. Mă transform, mă schimb, fără să percep vreo trepidație: am senzația că trăiesc o minune. Aceasta este o experiență spirituală. Asta mi-a transmis Chopra astăzi. Wau, sincronizare perfectă.   Crezi în semne? În coincidențe? Ce crezi că sunt ele?  Să îți spun despre mine. Realizez cu cât trece timpul, mai mult și mai mult că nimic nu e întâmplător iar toate coincidențele sunt doar rezultatele acțiunilor mele, de acum, de ieri, de acum 5 ani, de acum 10 ani. Te-ai gândit că ne creem coincidențele? Cum ai vrea să arate coincidențele tale peste 10 ani? Doar acțiunile tale îți vor arăta asta.  Ești spiritual? Te iubești? Te ierți?  Din astea se nasc dragostea și compasiunea. Din asta apar sentimentul de împlinire și senzația că ești întreg.Asta te duce spre iluminare înțelegând planul scris din interiorul sufletului tău. Asta îți dă contextul și semnificația scenetei de teatru pe care o joci zilnic, scenetă numită viață. Când ai zâmbit ultima oară? Oprește-te acum din ce faci, și chiar în timp ce citești […]
septembrie 10, 2017

Ne lipsește educația de a ne ruga

Că tot vorbim despre lucruri sfinte am să îți spun experiența mea dintr-un asemenea loc de acum câteva zile. În ultimii ani mi-am propus să experimentez mai multe lucruri, realizasem că eram destul de conservator chiar și pentru concepțiile mele deschise. De ceva timp am primit gândul și intenția că aș vrea să petrec în perioada ce urmează un pic de timp în locuri în care credeam eu că m-aș putea încărca pentru partea mea spirituală. Urma să fac o mică călătorie pe la niște mânăstiri din România, dar până atunci s-a zărit la orizont un hram la o mânăstire la 30 de km de orașul meu, un pic mai încolo de o aruncătură de băț. Mai mult decât atât, sincronizare perfectă din partea unui prieten care chiar voia să meargă, așa că totul a decurs bine, mai mult la invitația lui, am pornit la drum.  Ajungem, nici prea multe mașini, nici prea puține, nici prea mulți oameni, nici prea puțini pentru proiecțiile mentale pe care mi le făcusem. Era prima oară când participam la un hram, am intrat în curtea interioară și am găsit un loc în care să asistăm la slujbă. Prietenul meu, s-a acomodat repede și a intrat imediat în atmosfera de slujbă, fiind o persoană care frecventează des biserica.   Eu m-am conectat mai greu cu “cele sfinte” sau hai să nu mint, nu m-am conectat deloc, și să îți spun de ce nu am reușit asta cu toate că asta era intenția cu care plecasem de acasă.  Începusem să am o neliniște interioară, o agitație, un […]
august 17, 2017

Românul, italianul și „como se dice”

In fiecare an, in luna august, daca traiesti in Romania ai sansa sa asisti la festivalul “diaspora vine acasa”. Sigur stii ca in perioada asta, orasele isi imbogatesc tablourile cu multe masini cu numere straine, cel mai adesea, Anglia, Italia sau Spania. Copii, nepoti, frati, bunici, parinti se intorc acasa. Pierdusem de ceva timp calendarul acestui fenomen dar imediat memoria mi-a fost reimprospatata cand in news feed  mai multe statusuri decat oameni care efectiv s-au intors acasa, aduc ironii, satire la adresa conationalilor nostri. Cel mai adesea oamenii scriu si rad despre dragii nostri patrioti care au uitat limba, ca au uitat de unde au plecat, ca peste tot pe strada auzi doar “como se dice”. Este o problema pe care am depistat-o in toata valea plangerii care are loc in perioada asta, personal am auzit mai mult “como se dice” de la oameni care traiesc in Romania decat de la cei care s-au intors cu adevarat. Motivul? Romanii nostri rad de fratii lor. Frumos. Hai sa iti spun ce m-a determinat sa scriu acest articol. Astazi pe la pranz, ma opresc in fata unui fast food, ma asez la rand si astept cuminte dar si cu minte, sa vina randul meu sa comand. Ma apropii, ma apropii si chiar cand sa vina randul meu, un domn care tocmai isi luase comanda se intoarce si cere ceva celui care tocmai l-a servit, acesta nu intelege si il pune sa repete. Domnul realizand ca nu a spus in limba romana, cu o expresie a fetei care isi cere scuze, spune din […]
mai 2, 2017

Dragoste pisiceasca: tomberonez sau pedigree?

Un episod pe cat de frumos pe atat de intelept s-a intamplat astazi. De cateva luni mi-am luat o pisica la birou, am crescut cu pisici la bunici, le indragesc si cand mi-am relocat biroul am zis ca e si timpul pentru o vietate sa infrumuseteze locul si ziua. Jucarii agatate de birou si scaune, scaun cu urme de gherute, tot felul de improvizatii pentru bunastarea pisicii mele. Dormit pe laptop, dat jos ghivece cu flori, la toate eram numai un zambet. Pana cand intr-o zi miauna prea mult. La fel ca in viata reala cand unii oameni tind spre iubire si cauta sa sparga singuratatea, la fel si Sophie a mea aflu cu stupoare ca isi cauta un pretended. Medicul veterinar mi-a confirmat asa ca stau linistit. Zeci de sfaturi cu “sterilizeaz-o” nu m-au convins asa ca am ales macar pentru prima oara in viata ei sa ii ofer sansa sa fie mamica. La fel cum toti prietenii iti spun intr-o situatie de genul “mai bine singur” dar noi tot cautam, asa si Sophie a mea a inceput sa caute. Putin timp trece si prin curtea casei tot felul de motanoi isi fac aparitia miorlaind, ba pe casa, pe sub scari, ba pe la ferestre, care mai de care blanos patruped canta serenade. Tabloul pisicesc se intrerupe brusc pentru ca intru eu in peisaj. Florin stapanul, cu putere de decizie s-a gandit asa: daca tot e sa faca pui, macar sa ii faca cum vreau eu, asa ca am ales pentru pisica mea sa faca pisoi colorati. Motanul cu […]
martie 26, 2017

E in regula sa fii trist intr-o societate prea fericita

Am învățat să mimăm fericirea și zâmbim fals pentru a nu fi înlăturați din o societate în care nu ai voie să greșești și să fii trist. Dacă ești trist ești în depresie, îți tai venele și știrile de la ora 17 spun că e posibil să te arunci de pe un pod.  Oamenii ce îți blamează sentimentele întunericului o fac pentru că lor înșiși le este frică de aceste sentimente, atunci când se întâlnesc cu ele, nu știu cum să le gestioneze, intervine frica și fug. Nu sunt toți  la fel de puternici, dar te voi ajuta și te voi îndruma în acest tunel al întunericului pentru a te bucura de propriile săpături și descoperiri personale.  Îți voi spune de ce de acum încolo este în regulă să fii trist și cum să conștientizezi că această emoție te transformă din omidă în fluture.  Ne ascundem că suntem triști și pozăm în viața perfectă  pentru că e greșit să fii trist. Salariul nu îți ajunge pentru o viață decentă, relația de cuplu nu e perfectă, ai suferit o pierdere, nu ești pe drumul pe care ți l-ai dori, toate acestea îți provoacă stres și îți omoară sufletul.  Greutatea corpului tău nu depășește greutatea inimii tale, dar cu toatea astea nu poți fi trist, e greșit.  Te întreb cine a spus că e greșit să aveam această emoție care nu ocolește pe nimeni? O reprimăm atât de des și o punem sub preș când vin musafirii încât ea face pui mici și pufoși și mai mari și mai mari pâna te […]

Descarca Gratuit e-book “7 reguli de bune maniere omise in societate”

Dupa abonare te rog sa-ti verifici email-ul pentru confirmarea adresei si pentru a descarca Bonusul Gratuit.

Nu-ti face griji, si eu urasc spam-ul!