Aboneaza-te la newsletter

Fii Informat

august 17, 2017

Românul, italianul și “como se dice”

In fiecare an, in luna august, daca traiesti in Romania ai sansa sa asisti la festivalul “diaspora vine acasa”. Sigur stii ca in perioada asta, orasele isi imbogatesc tablourile cu multe masini cu numere straine, cel mai adesea, Anglia, Italia sau Spania. Copii, nepoti, frati, bunici, parinti se intorc acasa. Pierdusem de ceva timp calendarul acestui fenomen dar imediat memoria mi-a fost reimprospatata cand in news feed  mai multe statusuri decat oameni care efectiv s-au intors acasa, aduc ironii, satire la adresa conationalilor nostri. Cel mai adesea oamenii scriu si rad despre dragii nostri patrioti care au uitat limba, ca au uitat de unde au plecat, ca peste tot pe strada auzi doar “como se dice”. Este o problema pe care am depistat-o in toata valea plangerii care are loc in perioada asta, personal am auzit mai mult “como se dice” de la oameni care traiesc in Romania decat de la cei care s-au intors cu adevarat. Motivul? Romanii nostri rad de fratii lor. Frumos. Hai sa iti spun ce m-a determinat sa scriu acest articol. Astazi pe la pranz, ma opresc in fata unui fast food, ma asez la rand si astept cuminte dar si cu minte, sa vina randul meu sa comand. Ma apropii, ma apropii si chiar cand sa vina randul meu, un domn care tocmai isi luase comanda se intoarce si cere ceva celui care tocmai l-a servit, acesta nu intelege si il pune sa repete. Domnul realizand ca nu a spus in limba romana, cu o expresie a fetei care isi cere scuze, spune din […]
martie 26, 2017

E in regula sa fii trist intr-o societate prea fericita

Am învățat să mimăm fericirea și zâmbim fals pentru a nu fi înlăturați din o societate în care nu ai voie să greșești și să fii trist. Dacă ești trist ești în depresie, îți tai venele și știrile de la ora 17 spun că e posibil să te arunci de pe un pod.  Oamenii ce îți blamează sentimentele întunericului o fac pentru că lor înșiși le este frică de aceste sentimente, atunci când se întâlnesc cu ele, nu știu cum să le gestioneze, intervine frica și fug. Nu sunt toți  la fel de puternici, dar te voi ajuta și te voi îndruma în acest tunel al întunericului pentru a te bucura de propriile săpături și descoperiri personale.  Îți voi spune de ce de acum încolo este în regulă să fii trist și cum să conștientizezi că această emoție te transformă din omidă în fluture.  Ne ascundem că suntem triști și pozăm în viața perfectă  pentru că e greșit să fii trist. Salariul nu îți ajunge pentru o viață decentă, relația de cuplu nu e perfectă, ai suferit o pierdere, nu ești pe drumul pe care ți l-ai dori, toate acestea îți provoacă stres și îți omoară sufletul.  Greutatea corpului tău nu depășește greutatea inimii tale, dar cu toatea astea nu poți fi trist, e greșit.  Te întreb cine a spus că e greșit să aveam această emoție care nu ocolește pe nimeni? O reprimăm atât de des și o punem sub preș când vin musafirii încât ea face pui mici și pufoși și mai mari și mai mari pâna te […]
decembrie 5, 2016

Ce este dezvoltarea personala si cum se vinde ea de fapt

Dezvoltarea personala se vinde bine in zilele noastre, iar oamenii sunt dipusi sa plateasca scump pentru marketingul cel mai bun. M-a interesat in ultimii ani destul de mult acesta ramura, destul de mult incat sa o studiez din scoarta in scoarta. Te surprind si iti spun ca inca nu am reusit sa o deslusesc pentru ca zi de zi mai am un click dar si un declic. Cu toate acestea mi-am cimentat foarte bine cateva aspecte importante pe care vreau sa ti le impartasesc  in randurile ce urmeaza. Ce tot este aceasta dezvoltare personala despre care tot se vorbeste atat fie intr-un mod peiorativ  fie intr-un mod pozitiv. Miscarea pentru dezvoltarea personala a inceput in anii ’40 si s-a raspandit in anii ’60 mai intai in America, apoi in Europa. In acele vremuri dezvoltarea personala facea referire la diferitele activati ale unor grupuri de intalnire, al caror activitate era sa exploreze relatiile dintre oameni si sa imbunatateasca acestora cunoasterea despre ei insisi si despre ceilalti. In cadrul acestor intalniri se foloseau tehnici stravechi de meditatie si relaxare fizica, precum yoga. Dezvoltarea personala a fost, de asemenea, impulsionata de foamea si setea multor oameni de a se simti conectati cu propriile forte naturale si cu propria creativitate. Carl Rogers, unul dintre cei mai importanti sase psihologi ai secolului XX era de parere ca inmugurirea miscarii pentru dezvoltarea personala a fost stimulata de declinul credintelor religioase si de nevoia de a se gasi surse alternativa pentru a da un sens existentei. Experienta mi-a aratat ca oamenii incep sa fie interesati de propria […]
octombrie 27, 2016

Indici de inselaciune

       „ Toate adevărurile sunt ușor de înțeles odată ce au fost descoperite: ideea este să le descoperi.”  Galileo Galilei         De câte ori te-ai aflat în situația în care ți-ai fi dorit să știi adevărul? Intuiția îți spunea că acțiunile nu se alinieaza cu cuvintele dar orice ai fi făcut nu ai reușit să intri în mintea interlocutorului. Dar poate fi propria intuiție un judecător? Pentru tine da, pentru restul lumii, nu. De aceea ai nevoie de ceva mai mult decât atât, pentru a verbaliza și a face pe cel din fața ta să înțeleagă că a fost prins cu o minciună.        În rândurile ce urmează am să îți ofer câțiva indici comportamentali, vizuali și auditivi, ce te vor ajuta să identifici o minciună.  Înainte de a trece la detalierea succintă a câtorva indici, e imperios necesar să conștientizezi un lucru cât se poate de important. Nu vei putea identifica o minciună atât timp cât ai convingerea că ceilalți nu te vor minți. Atât timp cât vei crede cu tărie că partenerul, familia, prietenii nu te pot minți, nu vei reuși să identifici minciuna, pentru că nu îți dai voie să identifici.        Încă din copilărie am fost învățați că „ a minți” este rău și am fost inoculați cu această mentalitate, o mentalitate care în perioada adultă te împiedică să identifici minciuna, pentru că îți este frică de adevăr sau pentru că îți asumi rușinea persoanei care minte. Adevărul este că cercetările comportamentale arată că mințim în medie […]
august 31, 2016

De ce cred ca nu toti trebuie sa fie speakeri

Public speaking. Pentru cei mai mulți antreprenori, manageri, freelanceri, acest domeniu e unul deja foarte cunoscut. Multe persoane, din cele care au făcut cunoștință cu acest domeniu, îl fructifică într-un mod pozitiv, înfloritor, înclinat spre evoluție. Din păcate, în România, acest domeniu a devenit foarte comercial, într-un mod peiorativ, astfel încât mulți dintre cei ce stăpânesc acest domeniu nu mai au ca prioritate arta conversației, destabilizând și mai tare o piață deja bulversată și prost informată. Am să îmi expun mai pe îndelete, punctul de vedere în rândurile ce urmează.  Public speaking-ul a început să fie vizibil în România în urmă cu un deceniu, apărând ca niște picături mici prevestind o ploaie deasă. Sigur că se simțea prezența și înainte de acești ani, dar prezentările mediatizate puternic erau sporadice. Impactul suprem, explozia, și-a făcut simțită prezența în anii amintiți mai sus, asemenea unui puișor de găină ce crapă coaja oului cu ciocul său fragil, născându-se în România ceva cu totul nou, deja trecut de modă în alte țări occidentale, Public Speaking.    Ultimii 3 ani vin cu un fenomen fantastic , dar care, din punctul meu de vedere poate afecta oamenii prinși în el. Spun asta pentru că și eu am fost unul dintre cei prinși asemenea hainelor din cuva unei mașini de spălat, acesta fiind motivul pentru care acest articol există.  Public speakingul a prins publicul în urmă maratoanelor de seminarii gratuite ținute în orașe din întreagă țara. Antreprenori români au adus pe plaiurile noastre un concept străin de a ține seminarii. Nimic greșit în asta. Audiența ridicându-te la câteva […]
ianuarie 4, 2016

Un an nou, un nou început

Sfârşitul anului 2015 mi-a oferit prilejul de a studia oamenii. Am ales să fac asta pentru că am vrut să văd ce gândesc, ce simt oamenii în avalanşa de îndemnuri şi sfaturi,  “un an nou, un nou început; setează-ţi obiective”, venite de nicăieri mai mult acum ca niciodată.  Am văzut prizoneri ai propriilor dorinţe în schimb, nu am văzut oameni liberi cu noi aspiraţii sau noi obiective, am văzut oameni cu rotiţele blocate, captivi în propriile gânduri. Dacă nu ştii cum să reacţionezi la astfel de recomandări, percepi totul ca o modă, nu ca un proces. Te simţi ca la un eveniment,  porţi recomandările câteva ore precum o bluză, apoi o pui în dulap, poate o mai porţi sau poate nu. A început noul an, artificii, bucurie, sărutări, dar pauză: noul început pentru tine a rămas la uşă. De ce? Pentru ce porţi noul început cu tine doar pentru 24 de ore, cât durează euforia. Pentru că percepi începutul ca un eveniment. Dacă eşti una dintre acele persoane care are obiective doar pentru câteva ore, care renunţă la ele înainte să le fi setat, poţi citi rândurile de mai jos, sunt sigur că îţi vor fi de folos.  Ai destul timp pentru câte începuturi vrei tu, pentru câte obiective vrei tu pentru că secunda următoare din viaţa ta e de fapt un nou început. Un an nou, un nou început. Clişeu. De ce doar anul nou e un nou început? Ce faci dacă prin iulie-august treci printr-un eşec? Aştepţi sfârşitul lui decembrie pentru un nou început? Doar trecerea dintre ani […]
decembrie 3, 2015

Nu fac parte din sistem

Ghid de motivaţie intrinsecă Acţiunea umană vine de cele mai multe ori din motivaţia intrinsecă. Dacă rotiţele intrinseci au ruginit, renunţi să mai acţionezi în direcţia pe care ţi-o doreşti şi toate obiectivele tale pier o dată cu tine. Orice lucru care merge foarte bine, pe lângă disciplină, care este esenţială, are şi un sistem în spate. Fie că vorbim despre o afacere sau despre o ţară, sistemul bine pus la punct este cel care conduce acţiunea către succes. Te întrebi “ce legătură are asta cu mine ca individ” ?  Tu faci parte dintr-un sistem. Din momentul în care te-ai născut, ai fost înrolat într-un sistem care nu îţi aparţine. Ai urmat o grădiniţă, un liceu, poate că ai urmat o facultate şi apoi te-ai angajat. A urmat alt pas, te-ai căsătorit şi în final ai ajuns nefericit. De ce? Pentru că faci parte dintr-un sistem defect.  Ai urmat o şcoală unde toţi trebuia să gândiţi şi să acţionaţi la fel, nu ai avut curaj să îţi spui punctul de vedere pentru că mare parte din profesori pun mai mult accent pe răspunsurile corecte decât pe întrebările provocatoare. Imediat erai pus la tăcere. tu trebuia să fii la fel ca toţi ceilalţi. Nu ieşi din turmă! Ai urmat o facultate dar nu te-ai angajat în domeniul pe care l-ai vrut, pentru că toţi ţi-au spus că e greu în România, se plăteşte prost şi te angajezi numai pe pile. Ai trecut un interviu, ai sărbătorit cu prietenii prima reuşită şi înainte să te trezeşti din marea mahmureală ai realizat că […]

Descarca Gratuit e-book “7 reguli de bune maniere omise in societate”

Dupa abonare te rog sa-ti verifici email-ul pentru confirmarea adresei si pentru a descarca Bonusul Gratuit.

Nu-ti face griji, si eu urasc spam-ul!