Stau şi mă gândesc că scriu un articol despre elefanţi dar nu găsesc nici o amintire în trecutul meu să fi spus “cât de mult îmi plac elefanţii”. Analizez un pic şi repede găsesc de ce, inconştient am identificat întotdeauna elefanţii cu triştii elefanţi de la circ. Acum identific elefanţii de la circ cu oamenii. Sunt sigur că îţi pare bizar acum, dar te asigur că totul va deveni mai clar până la finalul articolului.

Permite-mi să încep cu o poveste, o poveste despre un elefant. Vei observa în această poveste cum, fără să îţi dai seama uneori şi tu eşti sau ai fost un elefant, un elefant de circ.

Elefanţii la circ sunt legaţi uşor cu un lanţ de un piron înfipt în pământ.  Orice pui de elefant ar putea să smulgă cu uşurinţă pironul sau ar putea rupe lanţul, dar elefanţii adulţi nici măcar nu încearcă să fugă sau să îl rupă.

Ştii de ce?

Atunci când sunt mici, puii de elefanţi sunt legaţi în jurul piciorului cu un lanţ la capătul căruia se află un bloc de beton, mare şi greu. Oricât ar trage, s-ar smuci, oricât ar plânge, sunt prinşi ca într-o capcană fără vreo şansă de a se elibera. Pe măsură ce înaintează în vârstă, le rămâne întipărit în minte că oricât s-ar zbate este imposibil să se elibereze din lanţ. În cele din urmă, la maturitate renunţă măcar să mai încerce. Au devenit condiţionaţi mental, cred că atunci când un lanţ este în jurul piciorului lor este imposibil să fugă, oricât de subţire ar fi lanţul. Doar ideea că au ceva legat de picior îi limitează.

Eşti confuz? Nu vezi cum ar putea avea povestioara asta vreo legătură cu tine?

Ei bine, din ziua în care ne naştem şi noi suntem condiţionaţi de educatorii noştri. Păşim în viaţă doar cu instinctele înnăscute, nu zace în noi nici o cunoştinţă şi tot ce facem sau gândim este rezultatul  conditonarii de către marii noştri educatori: părinţi, prieteni, profesori, mass media. Condiţionarea despre care vorbesc nu este întotdeuna  agresivă, uneori ea este atât de subtilă dar se repetă atât de mult încât forează inconştientul şi zace acolo înflorind mai târziu în viaţă.

Condiţionarea despre care vorbim ne este oferită cu drag pentru a ne feri de pericole dar de cele mai multe ori ea opreşte dezvoltarea noastră, personală, spirituală, profesională, dezvoltarea noastră completă, totul nostru.

Fă cunoştinţă cu lanţurile tale mentale şi emoţionale.

Primul lucru cu care ne confruntăm sunt părinţii care vor să transforme copiii într-un produs al mândriei lor faţă de alţi părinţi. Facem apoi un pas către educaţia formală, dar acolo la şcoală întâlnim profesorii care îşi manifestă autoritata şi îţi fură libertatea alegând doar ei momentul când ai voie să vorbeşti. Te bucuri că ai prieteni dar ei îţi spun întotdeauna să ţii cu dinţii de tot ce e sigur în viaţa ta, de o iubire, de un serviciu. Nu contează că ţie nu îţi place.

Societatea din care faci parte îţi spune prin toate canalele să nu ai niciodată datorii şi să pui bani de o parte pentru pensionare, sacrifică-ţi anii din viaţă pentru ani de bătrâneţe plini de singurătate dar în acelaşi timp plini de bani.

Dacă mai frunzăreşti telecomanda sau ziarele, mass media îţi va spune întotdeauna  că nu eşti suficient de bun pentru a face ceva. Trebuie să arăţi într-un anume  fel, să ai forme predefinite, să ai lentile, un măr muşcat sau o maşină strălucitoare.

Oriunde ai merge, oriunde te-ai uita, oriunde ai întreba afli un singur lucru:  afli mai mult ce nu poţi face decât ce ai putea face.

Eşti condiţionat, eşti limitat, mental încă din copilărie, sentimental la maturitate faţă de toţi cei peste al cărora cuvânt nu ai putea trece pentru că le-ai răni sentimentele.

Asemenea unui elefant, care crede că nu poate fugi, noi devenim oameni care nu pot face nimic, furându-ne astfel posibilitatea de a avea succes, furându-ne o încercare. O singură încercare de a rupe lanţul şi a scoate pironul. Eşti la o singură încercare de a paşi către lumea ta, lumea în care tu poţi face ce vrei şi poţi fi cine vrei cum vrei. O încercare de a trăi în comuniune cu toţi oamenii care vor să fie liberi.

Dragă fiinţă umană  îţi recomand cu căldură să fii atent la ce dresori îţi alegi în viaţă. Dezvoltă-ţi toate abilităţile de care eşti conştient şi descoperă-le pe cele de care nu eşti, dar fă asta în libertate. Ascultă-ţi instinctul şi urmează-ţi intuiţia. Dacă te simţi condiţionat sentimental eliberează-te, singurele sentimente pe care crezi că lei vei ucide sunt chiar sentimentele tale.

Nu îţi ucide elixirul vieţii. Ceea ce îţi voi spune acum te poate deranja, poate muşca din interiorul tău, te poate roade, dar o voi spune doar pentru a realiza gravitatea unei asemenea fapte:  alegerea de a trăi legat cu un lanţ subţire e asemenea unui suicid lăuntric.

Te întreb acum, la final,  dragă cititorule, dragă elefantule:  Ce alegi? Să rupi sau nu lanţul?

Ne vedem în junglă 🙂

Astept comentariul tau

Florin Murariu
Florin Murariu
In momentul in care oamenii vor invata cum sa comunice eficient, vor avea posibilitatea sa reduca considerabil stresul din viata lor si sa dezvolte relatii sanatoase, personale sau business. Lucrez impreuna cu oamenii ajutandu-i sa-si construiasca relatii puternice prin dezvoltarea abilitatilor de comunicare persuasiva si asertiva.

Descarca Gratuit e-book “7 reguli de bune maniere omise in societate”

Dupa abonare te rog sa-ti verifici email-ul pentru confirmarea adresei si pentru a descarca Bonusul Gratuit.

Nu-ti face griji, si eu urasc spam-ul!